În baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 450/1994 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, având în vedere dispozițiile art. 8 lit. j), art. 94 și art. 107 din Legea 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, precum și dispozițiile art. 38 alin. 2 și art. 102 din regulamentul de punere în aplicare a acestei legi,
Ministrul Justiției emite următorul ordin:
ART. 1
Se aprobă Instrucțiunile privind efectuarea și legalizarea traducerilor în cadrul activității notarilor publici, cuprinse în anexa nr. 1, întocmite în completarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale, adoptat prin Ordinul ministrului justiției nr. 710/C/1995.
ART. 2
Se aprobă lista, cuprinsă în anexa nr. 2, cu persoanele autorizate sa efectueze traduceri în cadrul activității notarilor publici, în și din limbile menționate pentru fiecare.
Lista se actualizează anual.
Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 3
Traducătorii autorizați pentru limbile străine menționate în anexa nr. 2 pot sa îndeplinească și activitatea de interpreți, atât la întocmirea actelor de către notarul public, cat și în activitatea judiciară, la solicitarea instanțelor judecătorești sau a organelor de urmărire penală, în condițiile legii.
ART. 4
Compartimentul de specialitate notarială din cadrul Ministerului Justiției va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin și va comunica anexa nr. 2 la camerele notarilor publici, curțile de apel, Ministerul Public, precum și la Ministerul de Interne.
ART. 5
Prezentul ordin înlocuiește Instrucțiunile nr. 18/J din 15 mai 1961 și nr. 39/J din 5 august 1961 ale Ministerului Justiției, a căror aplicare a încetat la expirarea termenului prevăzut de art. 109 din Legea nr. 36/1995, și Ordinul ministrului justiției nr. 1.737/C din 20 noiembrie 1995, precum și orice alte dispoziții contrare.
ART. 6
Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, împreună cu anexa nr. 1.
Ministrul justiției,
Gavril Iosif Chiuzbaian
ANEXA 1
INSTRUCȚIUNI
privind efectuarea și legalizarea traducerilor în cadrul activității notarilor publici
1. Traducerile de pe înscrisuri din și în limba româna se efectuează numai de către persoanele autorizate a efectua traduceri, înscrise în lista-anexa nr. 2 la Ordinul ministrului justiției nr. 233/C/1996.
2. Autorizarea efectuării traducerilor se acordă în baza cererii persoanei interesate, dacă în urma verificărilor se constată ca îndeplinește condițiile prevăzute de art. 38 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995.
Cererile însoțite de copii legalizate de pe actele justificative ale calității de traducător se depun la registratura Ministerului Justiției în cursul ultimului trimestru al anului.
3. Persoanele autorizate sa efectueze traduceri se înscriu într-o evidenta specială care se întocmește de către compartimentul de specialitate notarială din cadrul Ministerului Justiției.
Înscrierea se face în ordinea aprobării cererilor, numărul de ordine trebuind sa însoțească numele traducătorului în formula: "autorizat cu nr. ......................./....................... ".
Lista cu traducătorii autorizați, întocmită pe baza acestei evidente și care se comunică celor interesați, se actualizează în cursul primului trimestru al fiecărui an.
Traducătorii autorizați își vor dovedi calitatea în baza înștiințării primite de la Ministerul Justiției.
4. Traducătorii autorizați pot sa îndeplinească și activitatea de interpreți la întocmirea actelor de către notarul public, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 36/1995, precum și la instanțele judecătorești și la organele de urmărire penală, în condițiile prevăzute de codurile de procedura civilă și penală.
5. Traducătorii autorizați pot să-și desfășoare activitatea fie ca liber-profesioniști, fie ca angajați ai unui birou notarial. În calitate de liber-profesioniști, traducătorilor le sunt aplicabile dispozițiile legale cu privire la calcularea și plata impozitului pe veniturile realizate din aceasta activitate.
6. Traducerea se poate face fie de pe întregul text al înscrisului, fie de pe părți determinate din text, cu condiția ca părțile extrase sa nu denatureze înțelesul integral al înscrisului, făcându-se în acest caz mențiune ca traducerea privește un extras. Textul tradus va fi precedat de titulatura:
" Traducere din ............. " (limba sau dialectul) și va fi urmat de mențiunile:
- traducere solicitată de ................ (parte sau notarul public)
- înregistrat sub nr. ............. din ........................ (din evidenta notarului public sau a traducătorului)."
Când înscrisul prezentat pentru traducere este redactat sau conține mențiuni în mai multe limbi, în traducere se va preciza, pentru fiecare text ce urmează a fi tradus, limba din care se face traducerea: "Tradus din ............. " (limba sau dialectul).
Când înscrisul prezentat pentru traducere cuprinde și un text în limba româna, acesta va fi reprodus în cuprinsul traducerii precedat de mențiunea: "Text în limba româna".
7. Traducătorul va refuza efectuarea traducerii în cazul când înscrisul este ilizibil sau conține ștersături, corecturi, cuvinte tăiate, adăugări ori alte particularități privind elemente esențiale ale înscrisului, dacă acestea nu sunt confirmate prin semnătura și sigiliul organului care a întocmit înscrisul sau, după caz, prin semnătura părților.
Traducerea se poate face totuși atunci când din însuși cuprinsul înscrisului reiese ca este vorba de o simplă și evidenta eroare materială. În acest caz traducătorul va menționa într-o nota eroarea materială și modul cum a constatat-o și a rectificat-o.
8. Traducerea ce se face dintr-o limba străină într-o alta limba străină va fi însoțită și de o traducere în limba româna, semnată de traducător, pentru ca notarul public sa poată verifica conținutul înscrisului. Traducerea în limba româna se va păstra la dosar.
9. Traducătorul va reda sensul exact al înscrisului ce se traduce.
Construcțiile gramaticale și modurile de exprimare proprii limbii din care se face traducerea se vor înlocui cu construcții și expresii cu același sens proprii limbii în care se face traducerea.
Când textul înscrisului ce se traduce este redactat într-un dialect, se vor menționa atât limba cat și dialectul din care se face traducerea.
10. Numele de persoane cuprinse în textul înscrisului ce se traduce se vor păstra așa cum sunt scrise în original transcriindu-se, litera cu litera, atât numele cat și prenumele, precum și eventualele porecle.
La cererea expresă a părții, traducătorul va putea menționa, într-o nota, echivalentul ortografic sau fonetic al numelui potrivit limbii române sau limbii materne a părții; în același mod va putea menționa corespondentul prenumelui prin traducerea acestuia în limba în care se face traducerea sau în limba maternă a părții.
11. Denumirile geografice cuprinse în textul înscrisului ce se traduce se vor scrie litera cu litera, afara de cazul în care au un corespondent uzual în limba în care se face traducerea.
Denumirea geografică, schimbată în cursul timpului, va fi redată în traducere cu denumirea din momentul întocmirii înscrisului, iar în nota traducătorului se va trece și denumirea din momentul efectuării traducerii.
Denumirile organelor de stat, ale asociațiilor, ale societăților comerciale, ale celorlalte persoane juridice etc. vor fi reproduse în limba din care se face traducerea, trecându-se în paranteza sinonimul lor în limba în care se face traducerea.
În actele prezentate în vederea traducerii din limba româna într-o limba străină, denumirile organelor de stat, ale societăților comerciale, ale celorlalte persoane juridice etc., redate prin inițiale sau prescurtări, vor fi traduse fără prescurtări, cel puțin o singură data.
12. Traducerile din limba latină sau transpunerile de înscrisuri dintr-un alfabet vechi în alfabetul actual se fac de către orice notar public sau traducător care are cunoștințele necesare în aceste domenii.
13. Traducerile vor fi scrise citeț și fără ștersături.
Traducerile scrise pe mai multe file vor fi numerotate, capsate, cusute sau broșate, iar pe linia de unire a filelor se va aplica sigiliul notarului public.
14. Traducerile făcute de notarul public autorizat în condițiile art. 100 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 se vor legaliza prin încheiere, având cuprinsul arătat în anexa nr. 24 a acestui regulament.
15. Traducătorul care a efectuat traducerea o va certifica cu formula prevăzută de art. 102 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995:
"Subsemnatul ..................., traducător autorizat cu nr. ............., certific exactitatea traducerii cu textul înscrisului (autentic; în copie legalizată; cu semnătura legalizată, cu data certă; sub semnătura privată, în extras, după caz) în limba .................., care a fost vizat de mine,
Traducător ............., autorizat cu nr. .............".
16. Legalizarea semnăturii traducătorului se face în conformitate cu prevederile art. 103 din regulament, de către notarul public de la oricare birou notarial la care se prezintă traducătorul, după verificarea autorizării sale.
Încheierea de legalizare va avea cuprinsul prevăzut în anexa nr. 23 la Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995.
17. Toate mențiunile, certificările și legalizarile se vor face în limba în care se traduce înscrisul.
18. Traducătorul va prezenta la biroul notarului public care legalizează semnătura sa înscrisul tradus, vizat de el, precum și traducerea în atâtea exemplare câte sunt necesare părții, plus unul pentru arhiva notarului public.
19. Notarul public este obligat sa verifice cuprinsul înscrisului tradus și va refuza legalizarea semnăturii traducătorului dacă textul contravine legii sau bunelor moravuri.
20. Calitatea lucrărilor întocmite de traducătorii autorizați va fi verificată și de către specialiști anume desemnați de ministrul justiției.
21. Nerespectarea de către traducătorii autorizați a dispozițiilor de mai sus poate avea drept consecința retragerea autorizării lor de către ministrul justiției.
Notarii publici răspund cu privire la modul în care își îndeplinesc atribuțiile ce le revin din prezentele instrucțiuni, potrivit Legii nr. 36/1995.
